Între protestul în grup şi cel solitar există deosebiri psihologice deloc neglijabile. Aşa cum a arătat psihanalistul Wilhelm Reich, personalitatea unui ins care se alătură unei mulţimi manifestante este slabă. Eul său debil îşi sporeşte însemnătatea prin asimilarea forţei de grup, însuşindu-şi „,muşchii“ acesteia. Din contră, puterile Eului i se par protestatarului solitar a fi uriaşe. Acesta nu numai că nu se afiliază, dar crede posibil să controleze schimbări pentru care sunt necesare mulţimi organizate. Aşa cum se va vedea în cazul pe care-l prezentăm mai jos, modificările Selfului celor care optează pentru demersul individual se încadrează într-un fanatism ce se sprijină pe doi piloni: reificarea ideii şi clivajul realităţii. (...)

   S-a sugerat că autoimunitatea împotriva pancreasului exocrin ar fi implicată în patogenia diabetului zaharat tip 1 (DZ1). În fapt, lezarea atât a pancreasului endocrin, cât şi a celui exocrin a fost semnalată în diabetul zaharat: pacienţii cu DZ1 şi pancreatită cronică nonalcoolică prezintă autoanticorpi împotriva pancreasului exocrin. La pacienţii cu pancreatită autoimună şi DZ1, s-a semnalat prezenţa autoanticorpilor împotriva antigenelor pancreasului exocrin (autoanticorpi împotriva citokeratinei, anhidrazei carbonice II şi lactoferinei). (...)

  După lansarea de către OMS, la 18 februarie 2010, a formulei vaccinului gripal sezonier (2010–2011) pentru emisfera nordică, ACIP (Advisory Committee on Immunization Practice) al CDC – Atlanta (SUA) recomandă vaccinarea antigripală la aproape toate persoanele, cu excepţia copiilor foarte mici.

  Noile recomandări se referă pentru prima dată la toţi adulţii. Recomandările anterioare ale ACIP privind imunizarea pentru gripa sezonieră au acoperit aproximativ 85% din populaţie, exceptând adulţii sănătoşi cu vârsta cuprinsă între 19 şi 49 de ani care nu sunt în contact apropiat cu persoanele cu risc de complicaţii severe. Copiii mai mici de şase luni sunt de asemenea excluşi, deoarece vaccinarea este considerată mult prea riscantă pentru ei. (...)

   Secolul care a trecut (dar şi al nostru) a fost botezat pe rând, când al atomului, când al vitezei, al zborului spaţial sau al computerului. Dar este (Hélas! spun francezii) şi al cancerului. Sau al constipaţiei… Cercetătorul de exemplu, indiferent dacă se dedică studiului planetelor sau bolilor incurabile, e obligat să stea pe un scaun comod şi moale ore întregi, zile în şir în faţa ecranului aparatului său şi – totodată – să stea, din ce în ce mai mult, ghemuit la baie, spre a-şi satisface „necesităţile“. Din cinci încercări, de patru ori – degeaba. (...)

   Durerea este un fenomen psihofiziologic complex, cu un pronunţat caracter individual, cu implicaţii medicale şi filozoficoreligioase. I-a preocupat, din cele mai vechi timpuri, pe preoţi, vrăjitoare, şamani, medici. În Evul Mediu, Religia şi Medicina au încercat să interpreteze şi să trateze durerea. Din cele mai vechi timpuri a existat o preocupare continuă pentru găsirea remediilor durerii. Astfel, Adam a fost adormit pentru a i se extrage coasta. Egiptenii antici au inventat prima poţiune anestezică din opium, pudră de viperă şi sânge de raţă. În anul1817 se descoperea morfina, considerată multă vreme un tabu. La începutul ultimului deceniu al secolului trecut începe lupta organizată în cunoaşterea mecanismelor durerii şi combaterea ei. În Epoca Modernă, durerea a fost studiată în mod ştiinţific şi experimental, bazându-se pe observaţii şi dovezi. (...)

    Noul Plan de sănătate Obama–Biden, menit îmbunătăţirii prevenţiei şi creşterii accesibilităţii la îngrijirile de sănătate, în condiţiile scăderii costurilor şi reducerii birocraţiei, porneşte de la constatări ca: 45 de milioane de americani, inclusiv peste 8 milioane de copii, sunt neasiguraţi; multe falimente individuale şi familiale sunt cauzate de problemele de sănătate; obezitatea şi bolile cronice se extind; apar noi ameninţări din cauza gripei şi a bioterorismului; costurile îngrijirilor de sănătate cresc dramatic; un sfert din cheltuieli sunt administrative şi birocratice; investiţiile în prevenire şi în sănătatea publică sunt reduse; se neglijează screeningul pentru cancer şi imunizări; sistemul de sănătate a devenit un sistem al îngrijirilor de boală; aproximativ 100.000 de americani mor în fiecare an din cauza erorilor medicale. (...)

   Acest concept se referă la abordarea subiectului bolnav nu în mod izolat, ca individ bolnav, aşa cum ne-a învăţat medicina clasică, ci ca făcând parte dintr-o reţea complexă: familie, grupuri sociale, micromediile sale, cultura cu obiceiurile şi valorile sale. Cu alte cuvinte, subiectul este abordat în întregimea şi complexitatea reţelei de suport a intereselor sale, a speranţelor sale etc. (...)